Tratamentul comun al alcoolului, Cum tratam dependenta de alcool ? Ghid Medical – danielaroventafrumusani.ro


International guidelines recommend pharmacological treatment not only as a solution to alleviate the withdrawal syndrome, but also to prevent the further development of medical conditions with a high mortality rate. An accurate administration of the pharmacological treatment is actually not enough.

The careful monitoring of vital functions, as well as evaluating both the prognostic and the severity using scales, markers or functional indicators, further contribute to treatment effectiveness.

As for the treatment per se, benzodiazepine anxiolytics along with restoring the hydro-electrolytic balance represent the first choice in dealing with alcohol withdrawal syndrome.

Other drug classes which have proven their efficacy are anticonvulsants, adrenergic, anesthetic or antipsychotic drugs. Keywords alcohol withdrawal, pharmacological treatment, guidelines Rezumat Managementul sevrajului la alcool este unul complex, atât din cauza frecventelor comorbidităţi asociate care trebuie luate în considerare, cât şi a evoluţiei imprevizibile care caracterizează acest sindrom.

Cum tratam dependenta de alcool ? Ghid Medical – danielaroventafrumusani.ro

Ghidurile internaţionale recomandă tratamentul farmacologic nu doar ca o soluţie pentru atenuarea sindromului de sevraj, ci şi pentru prevenţia evoluţiei către condiţii medicale cu mortalitate ridicată. O administrare corectă a tratamentului nu este însă suficientă.

artroza la coloana vertebrala

Monitorizarea atentă a funcţiilor vitale, precum şi evaluarea prognosticului şi a severităţii folosind scale, markeri sau indicatori funcţionali contribuie la eficientizarea tratamentului. În ceea ce priveşte medicaţia, anxioliticele din clasa benzodiazepinelor concomitent cu reechilibrarea hidroelectrolitică rămân de primă intenţie.

TRATAMENTUL EFICIENT AL ALCOOLOLISMULUI LA CHISENEV, MOLDOVA

Alte clase de medicamente care şi-au dovedit eficacitatea sunt anticonvulsivantele, medicaţia adrenergică, anestezică sau cea antipsihotică. Prezentare clinică Simptomele de sevraj apar de obicei în intervalul de 6 până la 24 de ore de la întreruperea consumului de alcool şi se dezvoltă adesea în timp ce pacienţii au încă o concentraţie semnificativă de alcool în sânge.

Pentru unii pacienţi, SSA este de scurtă durată, iar pentru alţii severitatea simptomelor creşte până la de ore, pacientul fiind extrem de vulnerabil la stres psihologic şi fiziologic în această perioadă 3. Simptomele minore de sevraj se datorează hiperactivităţii sistemului nervos central şi pot include: insomnie, tremor al extremităţilor, anxietate uşoară, tulburări gastrointestinale, cefalee, diaforeză, palpitaţii 3,4.

În sevrajul complicat, o atenţie deosebită trebuie acordată halucinaţiilor, deliriumului tremens DT şi convulsiilor. Halucinaţiile auditive şi vizuale tranzitorii pot apărea în primele două zile de la scăderea sau întreruperea consumului de alcool şi pot fi separate de episoade de delirium 8.

DT poate apărea în decurs de două până la patru zile de la ultimul consum şi poate dura până la zile. Cum să tratezi artroza umărului drept este un sindrom acut, organic-cerebral, fiind caracterizat prin: dezorientare, halucinaţii vizuale şi auditive persistente, agitaţie, tremor şi semne de hiperactivitate vegetativă — tahicardie, hipertensiune arterială şi hipertermie.

DT este de 5,3 ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei; tratamentul comun al alcoolului toate acestea, femeile pot prezenta mai puţine simptome vegetative, ceea ce face ca DT la femei să fie mai dificil de diagnosticat. Practic, toţi pacienţii care dezvoltă DT au simptome de sevraj anterior 9.

În general, în cadrul DT apare starea de agitaţie psihomotorie; există însă şi forme de delirium care se pot manifesta prin hipoactivitate, aceste forme fiind în general asociate cu prognostic rezervat 3,9. În general, crizele convulsive apar în decurs de 48 de ore de la întreruperea consumului de alcool, dar pot apărea până la 5 zile după sistarea consumului.

pete pe piele cu boli articulare

Pacienţii care au istoric de crize convulsive sunt la risc pentru noi crize în cadrul unui nou episod de sevraj. La mai mult de jumătate dintre pacienţii cu crize epileptice manifestate în cadrul SSA se pot identifica factori tratamentul comun al alcoolului risc, ca epilepsia, leziuni cerebrale preexistente sau utilizarea altor substanţe psihoactive 10, Hipopotasemia în cadrul SSA este frecventă ca urmare a pierderilor renale şi extrarenale de potasiu, a modificărilor concentraţiilor de aldosteron şi a modificărilor în distribuţia de potasiu prin membrana celulară Hipomagneziemia este frecventă la pacienţii cu Tratamentul comun al alcoolului şi poate predispune la aritmii şi convulsii.

  • Managementul sevrajului la alcool
  • Dependenta | Alcool droguri jocuri de noroc
  • Sfatul Farmacistului: tratamente impotriva alcoolului
  • Boli ale articulațiilor mâinilor care se tratează
  • Tratament comun cu alcool Tratamentul comun al alcoolului
  • Articulațiile doare după îngheț
  • Tratamentul articulației șoldului stâng

Hipofosfatemia poate apărea în SSA din cauza malnutriţiei, iar dacă este severă, poate contribui la insuficienţa cardiacă şi la rabdomioliză Factorii de risc care prelungesc durata sau complică sevraj sunt: durata consumului de alcool, numărul anterior de episoade de abstinenţă, crizele convulsive anterioare, episoadele anterioare de delirium şi intensitatea cravingului 14, Predictori pentru severitatea sevrajului: 14,15 Vârsta — pacienţii vârstnici dezvoltă mai frecvent sevraj complicat.

Simptome severe la debutul sevrajului pot prezice o intensitate crescută a sevrajului. Episoade anterioare de sevraj complicat. Consumul concomitent de alte substanţe — benzodiazepine, stimulente, opioide — poate complica SSA. Comorbidităţi psihiatrice sau somatice — pacienţii cu afecţiuni medicale concomitente sepsis, epilepsie, afecţiuni hepatice, traumatisme craniene, leziunii structurale cerebrale etc.

Continua si tu discutia ...

Prezenţa deshidratării. Modificări hidroelectrolitice hiponatremie sau hipokaliemie. Patternul de consum — severitatea sevrajului este moderat prezisă de cantitatea medie de alcool consumată, în sensul că pacienţii cu un istoric de tratamentul comun al alcoolului moderat de alcool pot experimenta simptome severe de sevraj.

Înaintea iniţierii tratamentului trebuie efectuată o examinare fizică riguroasă, deoarece simptomele iniţiale din cadrul sevrajului sunt nespecifice şi pot să apară şi în alte afecţiuni medicale. Evaluarea iniţială trebuie să includă: condiţiile medicale şi psihiatrice comorbide, precum şi tratamentul specific al acestora, severitatea episoadelor de sevraj anterioare, identificarea factorilor de risc pentru dezvoltarea sevrajului complicat.

artrita simptomelor articulațiilor cotului

De asemenea, trebuie identificate alte condiţii medicale induse de consumul de alcool gastrită, afecţiuni hepatice, cardiomiopatii, pancreatită, dezechilibre hidroelectrolitice, hemoragii digestive.

Trebuie efectuate teste toxicologice urinare, precum şi determinarea alcoolemiei. SSA rămâne un diagnostic clinic; poate fi necesară efectuarea unor teste elaborate, cum ar fi puncţia lombară sau computer tomograf cerebral, pentru excluderea altor diagnostice meningită, hemoragie intracraniană, supradoză de droguri, insuficienţă hepatică.

Continua si tu discutia Daniela Dinco

Un diagnostic prematur de sevraj la alcool poate conduce la utilizarea necorespunzătoare a sedativelor, ceea ce poate întârzia stabilirea diagnosticului de certitudine şi tratarea adecvată 6,7,17, După evaluarea iniţială este necesară stabilizarea pacientului. Anumiţi pacienţi necesită administrarea de fluide intravenos, pentru a corecta deshidratarea ca urmare a vărsăturilor, transpiraţiilor sau sindromului febril. Tiamina trebuie administrată înaintea glucozei, pentru a evita riscul de a precipita apariţia sindromului Wernicke 5, Monitorizarea atentă de către personalul medical specializat este necesară pentru a putea obţine informaţii clare care să ghideze managementul fiecărui caz.

În multe situaţii, mai ales în cazul celor cu DT, monitorizarea continuă, unu la unu, este necesară pentru a asigura un management sigur şi adecvat pentru pacienţii agitaţi sau dezorientaţi 4, Toţi pacienţii care dezvoltă simptome de SSA trebuie monitorizaţi frecvent pentru: 1. Semne fizice — alură ventriculară, valori ale tensiunii arteriale, temperatură, puls-oximetrie, nivelul hidratării şi funcţionare neurologică în special nivelul conştienţei, dacă pacientul primeşte medicaţie ; frecvenţa monitorizărilor depinde de frecvenţa administrării medicaţiei, de existenţa comorbidităţilor somatice şi de gradul dezechilibrelor înregistrate la evaluarea iniţială 7,9, În cazul pacienţilor care necesită doze mari de benzodiazepine pentru controlul tratamentul comun al alcoolului de sevraj sau pentru cei cu comorbidităţi somatice importante, trebuie asigurată monitorizarea continuă a semnelor vitale, eventual în unităţi de terapie intensivă 17, Markeri biologici — trombocitopenia şi hipokaliemia par a avea valoare predictivă pentru apariţia crizelor convulsive şi a DT 9,14, Alţi indicatori indirecţi, cum ar fi aspartat amino-transferaza ASTalanin amino-transferaza ALTgama glutamil-transferaza gGT şi volumul corpuscular mediu MCVpot fi utilizaţi, dar valoarea lor predictivă este limitată din cauza specificităţii scăzute interpretarea valorilor se face ţinând cont de o serie de alţi factori — sexul, vârsta, tulburările comorbide şi medicaţia adiacentă — care, de asemenea, pot creşte valorile acestor markeri.

Tratament comun cu kostanay - Cum să tratezi genunchii pentru artrită

Studii recente au arătat că nivelurile de homocisteină la evaluarea iniţială ar putea fi o metodă utilă de screening pentru riscul de apariţie a convulsiilor în cadrul SSA, în special în combinaţie cu transferina deficitară în carbohidrat CDT Scale clinice pentru evaluarea severităţii SSA. Există mai multe scale validate pentru cuantificarea severităţii SSA şi ajustarea intervenţiei farmacoterapeutice.

Scala de predicţie a severităţii sevrajului PAWSS — Prediction of Alcohol Withdrawal Severity Scale este primul instrument validat pentru identificarea pacienţilor cu risc de dezvoltare a sevrajului complicat. Scala permite profilaxia în timp util a SSA complicat Pacienţii cu un scor mai mare de 10 sunt consideraţi la risc să dezvolte sevraj complicat dacă nu primesc medicaţie.

unguent pentru artrita reumatoidă a articulațiilor

CIWA-Ar este o scală fiabilă, scurtă, necomplicată şi utilă din punct de vedere clinic, care poate fi folosită pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Utilizarea CIWA-Ar de rutină, fără alte determinări şi monitorizări, nu este suficientă, deoarece mulţi dintre pacienţii cu sevraj la alcool au şi alte comorbidităţi, iar scala utilizată singură nu ia în considerare simptomele de delirium de alte cauze. Abordarea cea mai practică şi pragmatică presupune folosirea CIWA-Ar ca instrument de ghidaj, iar decizia asupra tipului de medicaţie, a dozelor, frecvenţei şi modalităţii de administrare trebuie să fie luată de către medic în mod individualizat, bazat pe totalitatea simptomelor şi particularităţilor pacientului 7,9, Alte scale care pot fi utilizate sunt: Alcohol Withdrawal Symptoms — Rating Scale AWS : un scor mai mare de 4 indică un SSA uşor şi este recomandată o monitorizare din 4 în 4 ore, un scor între 5 şi 7 indică un SSA moderat, iar un scor între 8 şi 14 indică un SSA sever şi în acest caz este indicată monitorizarea din două în două tratamentul comun al alcoolului The Short Alcohol Withdrawal Scale SAWS este o scală autoadministrată, care poate fi folosită pentru pacienţii la care se opinează managementul ambulatoriu al sevrajului; se recomandă completarea tratamentul comun al alcoolului dată pe zi Scalele folosite pentru evaluarea severităţii sevrajului nu trebuie folosite ca scale diagnostice.

O serie de alte afecţiuni somatice sepsis, encefalopatie hepatică tratamentul comun al alcoolului sau psihiatrice tulburări de anxietate, sevraj la alte substanţe pot prezenta simptome similare, astfel că utilizarea acestor scale este limitată în aceste circumstanţe 7, Limitarea majoră a scalelor utilizate pentru evaluarea severităţii sevrajului este că practicabilitatea şi obiectivitatea depind de cooperarea pacienţilor. În unităţile de terapie intensivă se utilizează ca instrumente de evaluare obiectivă, care nu presupune cooperarea pacientului, cum ar fi Scala Agitaţie-Sedare a lui Richmond Richmond Agitation-Sedation Scale Managementul SSA în ambulatoriu sau prin internare Majoritatea pacienţilor care traversează sindromul de sevraj la alcool pot fi trataţi în siguranţă fie în ambulatoriu, fie prin internare ,18,20, Avantaje ale managementului în ambulatoriu: suport social mai mare, posibilitatea continuării activităţilor zilnice, costuri mai mici.

Avantaje ale managementului sevrajului prin internare: disponibilitatea asistenţei medicale permanente, posibilitatea intervenţiei rapide în cazul apariţiei complicaţiilor, îndepărtarea pacientului de factorii sociali stresori care contribuie la întreţinerea dependenţei 24, Pe termen lung, spitalizările frecvente pentru managementul sevrajului nu aduc un beneficiu terapeutic în plus.

Costurile mai ridicate de tratament pentru pacienţii spitalizaţi pot fi datorate simptomelor mai severe ale SSA, precum şi comorbidităţilor tratamentul comun al alcoolului mai frecvente în rândul pacienţilor spitalizaţi comparativ cu pacienţii din ambulatoriu.

  • Tratamentul comun al alcoolului - Cum tratam dependenta de alcool ? Ghid Medical
  • Cauza durerii este articulația umărului
  • Radiografie articulatii sacroiliace pret
  • Inflamația meniscului simptomelor și tratamentului genunchiului

În anumite cazuri sunt necesare monitorizarea şi tratamentul pacienţilor în unităţi de terapie intensivă. Indicatori relativi pentru adresarea cazurilor către unităţile de terapie intensivă sunt: dezechilibrele hidroelectrolitice severe, în special cu modificări de EKG, insuficienţă res­piratorie, hipoxemie, infecţii severe sepsispatologie gastrointestinală pancreatită, insuficienţă hepaticăhipertermie persistentă, rabdomioliză, insuficienţă renală, antecedente de episoade de DT, necesitatea utilizării administrării de benzodiazepine intravenos, pacienţii cu vârstă de peste 40 de ani cu afecţiuni cardiace comorbide infarct recent, angină Tratament farmacologic Ghidul ASAM recomandă utilizarea tratamentului medicamentos pentru pacienţii care experimentează simptome de sevraj moderat-sever cu scopul de a trata SSA şi de a reduce riscul de crize convulsive sau delirium tremens DT.

Deşi o mare parte dintre pacienţi experimentează iniţial simptome de sevraj uşor-moderat, medicaţia este folosită adesea, deoarece este dificil de preconizat dacă SSA se va complica. În plus, tratamentul iniţial al sevrajului îmbunătăţeşte şansele de menţinere a abstinenţei, iar medicamentele utilizate în special benzodiazepinele sunt simplu de utilizat, eficiente, ieftine şi cu risc scăzut de reacţii adverse 4.

tratamentul rupturii parțiale a ligamentelor articulației genunchiului

WFSBP recomandă ca tratamentul medicamentos să se concentreze pe ameliorarea simptomelor, prevenţia complicaţiilor şi iniţierea reabilitării. Pentru pacienţii cu simptome moderat-severe, cu consum ridicat de alcool, cu comorbidităţi somatice sau psihiatrice, se recomandă ca tratamentul sevrajului să se efectueze într-o unitate medicală specializată 5.

  1. Sarcina noastră nu constă doar în a scoate o persoană din afecțiune și a ajuta la supraviețuirea simptomelor de sevraj, ci în a arăta mecanisme și a da recomandări care vor ajuta să trăiască pe deplin și să se odihnească fără a apela la alcool.

Benzodiazepinele BZD Benzodiazepinele reprezintă principala modalitate de tratament în cazul sevrajului la alcool, datorită eficacităţii şi siguranţei, fiind recunoscute ca primă linie de tratament. Tratamentul comun al alcoolului din literatură nu sugerează superioritatea unui produs faţă de celelalte, diferenţele farmacocinetice ghidând selecţia Medicamentul ideal ar trebui să aibă un debut rapid al acţiunii, o durată lungă de acţiune, reacţii adverse scăzute, un potenţial adictiv scăzut şi un metabolism independent de funcţia hepatică, pentru a evita suprasedarea Agenţii cu acţiune lungă, cum ar fi diazepamul şi clordiazepoxidul, care au un timp de înjumătăţire mai mare de exemplu, de până la câteva zilenu prezintă riscul apariţiei simptomelor de rebound ex.